Spondilolistezisul constă în alunecarea unui corp vertebral în raport cu corpul vertebral inferior, provocând simptome mecanice, radiculare sau durere. Poate fi de cauze congenitale, dobândite sau idiopatice.
În funcție de direcția vertebrei luxate față de cea subiacentă, se clasifică în anterolistezis (alunecare spre anterior, fiind și cel mai frecvent), retrolistezis (alunecare spre posterior) si laterolistezis (alunecare spre lateral).
Spondilolistezisul indiferent de tip, este cel mai frecvent precedată de spondiloliză. Apare cel mai frecvent în coloana lombară inferioară, dar poate apărea și în coloana cervicală și rar, cu excepția traumatismului, în coloana toracală.
Spondilolistezisul apare cel mai frecvent la nivelul L5-S1 cu translația anterioară a corpului vertebral L5 pe corpul vertebral S1. Nivelul L4-5 este a doua locație cea mai frecventă pentru spondilolistezis.
Clasificarea Myerding definește cantitatea de alunecare vertebrală pe radiografie, în raport cu vertebrele caudale. Există cinci grade de spondilolistezis în clasificarea Myerding. Spondilolistezis de gradul I reprezintă aproximativ 75% din toate cazurile.
- Gradul I: 0-25%
- Gradul II: 25–50%
- Gradul III: 50–75%
- Gradul IV: 75–100%
- Gradul V: mai mare de 100% și este denumit spondiloptoză
Clasificarea Wiltse este una dintre cele mai frecvent utilizate sisteme de clasificare pentru a transmite etiologia spondilolistezisului. Are cinci etiologii majore: degenerativă, istmică, traumatică, displazică sau patologică.
- Displazică (alias tipul 1) – rezultă din anomalii congenitale ale fațetelor sacrale superioare sau ale fațetelor inferioare ale celei de-a cincea vertebre lombare și reprezintă 14% până la 21% din toate cazurile de anterolistezis;
- Istmică (alias tip 2) este cauzată de un defect sau alungire al pars interarticularis. Este mai frecvent la populația adolescentă și adultă tânără, dar poate rămâne nerecunoscută până când simptomele se dezvoltă la vârsta adultă. Există o prevalență mai mare a spondilolistezisului istmic la bărbați;
- Degenerativă (alias tipului 3) – este o boală a adultului în vârstă care se dezvoltă ca urmare a artritei fațetelor vertebrale și a remodelării articulațiilor. Apare predominant la adulți și este mai frecvent întâlnit la femei decât la bărbați, cu risc crescut la obezi;
- Patologică (alias tip 5) este cauzată fie de infecție, fie de o malignitate;
- Traumatică – este rară și rezultă din fracturi;
- Post-chirurgicală/iatrogenă (alias tip 6) este cauzată de complicații după o intervenție chirurgicală.
Printre simptomele spondilolistezisului se numără:
- Dureri de spate care imită radiculopatia pentru spondilolistezis lombar și dureri de gât/ceafă localizate/radiante pentru spondilolistezis cervical;
- Durerea este exacerbată prin extinderea segmentului afectat, deoarece aceasta poate provoca dureri mecanice, ducând la diminuarea mobilității. Durerea scade pe măsură ce pacientul își asumă o postură îndoită(flexată), ceea ce reduce stresul asupra nervului afectat;
- Durerea poate fi, de asemenea, de natură radiculară, deoarece rădăcinile nervoase sunt comprimate din cauza îngustării foramenelor nervoase;
- Durerea se poate îmbunătăți uneori în anumite poziții, cum ar fi culcat pe spate. Această îmbunătătire se datorează instabilității spondilolistezisului care se reduce în decubit dorsal, ameliorand astfel presiunea asupra elementelor osoase precum și deschiderea canalului spinal sau a foramenului neural;
- Atrofie a mușchilor, slăbiciune musculară;
- Ischio-gambierii tensionați, spasme musculare;
- Tulburări de coordonare și echilibru, dificultăți de mers;
- Rareori pierderea controlului intestinului sau vezicii urinare.
Spondilolistezisul poate apărea cu alte tulburări și pare să aibă o legătură cu unele dintre ele:
- Spina Bifid;
- Paralizie cerebrală. O serie de studii au demonstrat asocierea dintre paralizia cerebrală și spondilolistizis, cu siguranță în paralizia cerebrală atetoidă (60%);
- Boala Scheuermann;
- Scolioza;
- Artrita reumatoidă;
- Stenoză de canal spinal.
Radiografia simplă este adesea primul pas în imagistica medicală. Imaginile anteroposterioare (față-spate) și laterale (laterale) sunt utilizate pentru a permite medicului să vizualizeze coloana vertebrală în mai multe unghiuri.
Spondilolistezisul trebuie tratat mai întâi cu terapie conservatoare, care include kinetoterapie, odihnă, medicație aferentă.
Pentru spondilolistezis de gradul I și II, tratamentul începe de obicei cu terapie conservatoare, incluzând medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, căldură, exerciții ușoare, tracțiune, întărire și/sau repaus la pat. Programul de exerciții de reabilitare ar trebui conceput pentru a îmbunătăți echilibrul muscular și biomecanic mai degrabă, decât puterea musculară.